Martisorul Andreei

Ma cheama Andreea. Mama imi spune si Andreuta. Voi puteti sa ma chemati cum va place mai mult. Intreg ma numesc Andreea Vincze. Acum sunt mare. Am crescut si am 4 ani. Dar cand am fost mica, mica de tot, am fost foarte bolnava si am fost operata pe inima. De doua ori.  Asa mi-au spus mama si tata.  Si tot ei mi-au mai spus ca am fost operata la Cluj de doctorul Vanini impreuna cu medicii de la spital. Eu nu imi aduc aminte, dar cred ca asa a fost pentru ca eu ii cred pe parinti si mai vad ca am si o taietura pe piept. Acum i se spune cicatrice. Si, din cand in cand, mama, tata si cu mine plecam de la noi din Berchies la spital la Cluj unde doamna doctor Oprita ma consulta. Sa stiti ca acolo, daca vreau,  pot sa imi vad si inima si sa o si aud cum bate. Mai tare decat atunci cand stau in pat si vreau sa dorm. Bate, bate.

Ma joc foarte mult si imi place. Ma mai cearta mama ca imi rup ciorapii dar nu se supara chiar asa de tare. Si am un dovleac fermecat. Sunt multe, multe lucruri in el! E secret, nu pot sa va spun acum tot. Dar am un martisor inauntru. Unul mare. Uite, am sa dau cu batul fermecat si va iesi afara. Da… este un trifoi. Dar nu unul obisnuit. Are patru foi!

O frunza este pentru toti copiii bolnavi..
O frunza este pentru parintii copiilor bolnavi care vin cu noi peste tot, pe la toti doctorii, prin spitale, ne spun sa nu ne fie frica, ne iubesc si se uita la noi cu niste ochi, uite-asa de mari.
A treia frunza este pentru toti cei care ne-au operat, ne-au ingrijit si ne ingrijesc in spitale. Pentru cei imbracati in alb.
Si mai am o frunza! Este pentru doamne si domni! Pentru toate doamnele si toti domnii care se straduiesc sa ne ajute. 

Vreti sa vedeti cat de amarata am fost pe cand eram mica, mititica? Cred ca m-ati vazut deja, pe prima pagina a Asociatiei. Si mi-a spus Doamna Doina de la Asociatie ca a intrebat multa lume ce s-a intamplat cu mine. Uite, sunt bine. Si am crescut asa mare penru ca atunci cand am fost bolnava, oameni buni m-au ajutat. Si voi ma puteti ajuta. Si eu o sa mai povestesc asa, despre mine si despre alti copii.

Vreti sa stiti cum ne puteti ajuta? Va spun in secret ce sa faceti: apasati aici! Puteti face si o donatie. Chiar asa! Vezi ce usor este?

Si daca ati facut asa putem sa ne si jucam. Sotron! La noi, in Ardeal, ii spunem cotzca. Desenam, punem pietricica, sar eu prima si spun:
Noi va dam un mar-ti-sor
Voi ne dati un a-ju-tor…
Acum, voi:
Ei ne dau un mar-ti-sor
Noi le dam un a-ju-tor…

Vreti sa ne jucam?

Si ma gandesc ca daca va place de mine am sa va mai spun ce mai este in dovleac. Sunt numai lucruri bune. Ar putea fi altfel la un copil? Voi ce ziceti?

Andreea